Daca este suprimata timp de 12 luni, exista un risc scazut ca incarcatura virala sa creasca din nou peste 1000 de copii

Michael Carter
Published: 31 March 2010

Odata suprimata, riscul ca incarcatura virala sa creasca la un nivel asociat cu transmiterea la alta persoana este extrem de scazut la pacientii care iau tratament antiretroviral si care au mentinut o incarcatura nedetectabila pe termen lung, au raportat cercetatorii danezi in editia online a HIV Medicine.

Acestia au identificat insa ca in timpul primului an de tratament anti-HIV , incarcatura virala a fost peste pragul de 1000 de copii/ml , valoare asociata cu transmiterea la o alta persoana in aproximativ 5% din cazuri.

„In acest studiu in care a fost inclusa o cohorta de persoane seropozitive de pe tot teritoriul Danemarcei, care luau TARV si aveau deja de mai mult de sase luni o incarcatura virala suprimata, am gasit ca riscul ca nivelul incarcaturii virale sa creasca peste 1000 de copii/ml si ca urmare ca HIV sa fie transmis sexual, este foarte scazut”, comenteaza cercetatorii.

In prezent exista o dezbatere intensa despre riscul de a transmite HIV partenerului in timpul unui act sexual neprotejat, la persoanele seropozitive care iau TARV si care au o incarcatura virala nedetectabila.

Aceasta dezbatere a inceput cu un comunicat de la Comisia Federala Elvetiana pentru HIV/SIDA in care se afirma ca „o persoana seropozitiva care nu prezinta alte infectii cu transmitere sexuala, ia tratament anti-HIV si are o incarcatura virala suprimata nu poate transmite HIV pe cale sexuala.”

Elvetienii au afirmat ca pentru ca o persoana seropozitiva sa fie considerata neinfectioasa, aceasta trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

**Sa ia o schema de tratament stabila cu o incarcatura virala sub 50 de copii/ml de cel putin sase luni;

**Sa aiba o aderenta buna la tratament;

**Sa nu aiba nici o infectie cu transmitere sexuala netratata.

Elvetienii au mai notat ca recomandarile lor se bazeaza pe date obtinute in urma studiilor in care au fost incluse cupluri heterosexuale in relatii raportate drept monogame.

Desi nici o tara nu a schimbat recomandarea oficiala cu privire la necesitatea folosirii prezervativului pentru a preveni transmiterea HIV, exista cateva dovezi ca persoanele seropozitive si partenerii lor au acceptat recomandarile din Elvetia.

Medicii infectionisti din Danemarca au dorit sa masoare probabilitatea ca incarcatura virala sa creasca la un nivel asociat cu transmiterea la o alta persoana la pacientii care luau TARV.

Ca urmare, au analizat rezultatele incarcaturii virale de la 2680 de pacienti, rezultate obtinute intre 2000 si 2007.

Cercetatorii au definit incarcatura virala din plasma de peste 1000 de copii/ml ca fiind potential infectioasa, si incarcatura virala sub acest nivel ca fiind neinfectioasa. Au stabilit acest punct de cotitura bazandu-se in parte pe studiile in care au participat cuplurile heterosexuale care nu au primit tratament din districtul Rakai din Uganda. Acel studiu a indicat ca nu au avut loc infectari atunci cand partenerul seropozitiv avea o incarcatura virala suub 1500 copii/ml.

Putin mai mult de o treime (38%) din pacienti au raportat ca sunt intr-o relatie si 78% au spus ca raporturile sexuale sunt mereu protejate.

Testele de incarcatura virala au fost facute in medie o data la trei luni. Au fost inclusi in follow-up 9348 de ani-persoana si cercetatorii au calculat ca pentru 0,6% din acest timp, pacientii au avut o incarcatura virala posibil infectioasa.

Riscul transmiterii a fost in mod special crescut in timpul primelor sase luni de tratament anti-HIV, cand 8% din timp a fost petrecut cu o incarcatura virala peste 1000 de copii/ml. In timpul urmatoarelor sase luni, incarcatura virala a avut un nivel posibil infectios pentru putin mai mult de 1% din timp.

Ca urmare, incarcatura virala a fost peste pragul considerat infectios in medie de 0,6% din perioada de follow-up.

Cu toate acestea, printre pacientii care luau TARV de peste 5 ani, in numai 0,03% din perioada de follow-up s-a inregistrat un nivel al incarcaturii virale de peste 1000 de copii.

O analiza pe subgrupe nu a afectat aceste rezultate. Cercetatorii au observat insa ca utilizatorii de droguri injectabile care luau TARV aveau un nivel posibil infectios al incarcaturii virale in 1,5% din timp. Acest lucru a fost atribuit unei aderente mai putin bune la tratament a acestui segment al populatiei.

„ Daca exista un punct viral critic de infectiozitate, rezultatele noastre indica ca riscul viremiei este foarte scazut la pacientii care sunt cu succes pe o schema TARV” scriu cercetatorii.

Notand ca „persoanele seropozitive au insa un risc de viremie abrupta nu numai in primele sase luni dar in primele doisprezece luni de episoade cu incarcatura virala nedetactabila”, cercetatorii recomanda ca „ar fi un castig substantial sa se reduca riscul infectarii partenerului sexual, daca limita de timp recomandata de elvetieni ar fi extinsa de la sase la cel putin 12 luni”.

O limitare importanta a acestui studiu a fost inabilitatea cercetatorilor de a masura diferenta dintre incarcatura virala din plasma fata de cea din lichidele genitale, si in ce masura diferentele pot fi influentate fie de perioada pe TARV, schema TARV sau infectiile cu transmitere sexuala.

Unele infectii cu transmitere sexuala au fost asociate cu o probabilitate crescut de detectare a virusului in fluidele genitale chiar si atunci cand incarcatura virala din plasma este nedetectabila, ceea ce ii face pe unii experti sa sustina ca la populatiile cu un risc marit de infectii cu transmitere sexuala,, incarcatura virala poate ramane un reper nesigur pentru a masura riscul de transmitere al HIV.

Sursa:

Engsig FN et al. Risk of high-level viraemia in HIV-infected patients on successful antiretroviral treatment for more than 6 months. HIV Med, online edition, DOI: 10. 1111/j.1468-1293.2009.00813.x, 2010.