Coinfectia cu hepatita C creste riscul de aparitie a multor afectiuni definitorii SIDA

Michael Carter
Published: 05 August 2009

Pacientii HIV-pozitivi care sunt coinfectati cu virusul hepatitei C sunt de doua ori mai predispusi in a dezvolta o afectiune definitorie SIDA, in comparatie cu indivizii care sunt infectati doar cu HIV, investigatori italieni raporteaza in editia din 15 august a Clinical Infectious Diseases. Mai mult, pacientii coinfectati care au si ciroza au chiar o crestere mai evidenta a riscului lor de a dezvolta o situatie definitorie SIDA.

Autorul editorialului acompaniator a descris descoperirile cercetarii ca fiind „importante”, adaugand ca ele „ar putea afecta gestionarea clinica a coinfectiei HIV-virusul hepatitei C”.

Boala hepatica, aparuta adesea datorita hepatitei C, reprezinta acum o cauza importanta de imbolnavire si deces la persoanele cu HIV. Hepatita C a fost in mod independent asociata cu un risc crescut de aparitie a limfomului non-Hodgkin, care este o afectiune definitorie SIDA. Cu toate acestea, legatura dintre hepatita C si aparitia altor afectiuni definitorii SIDA la pacientii coinfectati nu a fost stabilita.

Prin urmare investigatori italieni, de la Grupul de Studiu al Fundatiei ICONA, au conceput un studiu care sa includa 5397 pacienti HIV-pozitivi, dintre care aproximativ jumatate erau coinfectati cu hepatita C. Ei au comparat riscul de aparitie a afectiunilor definitorii SIDA intre aceste doua grupuri. Aceste afectiuni au fost impartite in categorii distincte: limfomul non-Hodgkin; virale (cum este sarcomul lui Kaposi); infectii bacteriene; afectiuni legate de HIV (de exemplu: wastingul [pierderea in greutate]); infectiile cu protozoare (ca toxoplasmoza); si infectiile fungice (incluzand pneumonia cu pneumocystis carinii).

Pentru analiza au fost disponibili un total de 25.000 ani persoane de urmarire. Pacientii coinfectati au luat tratament impotriva hepatitei C timp de 1% din perioada de urmarire.

Afectiunile definitorii SIDA au fost rare, fiind observate doar 496. Infectiile bacteriene au fost cel mai des intalnite (cinci evenimente la 1000 ani persoane).

Cu toate acestea, indivizii coinfectati au avut un risc semnificativ mai mare de a dezvolta o afectiune definitorie SIDA, comparativ cu aceia infectati doar cu HIV (rata relativa ajustata [RRA] = 2,61 [intre 1,88 si 3,61]; incredere 95%, p<0,001).

Mai mult, coinfectia a fost asociata cu un risc de trei pana la cinci ori mai mare de aparitie a infectiilor bacteriene, fungice si cu protozoare. Cu toate acestea, investigatorii au subliniat ca nu a fost gasita nicio relatie semnificativa intre coinfectie si un risc mai mare de aparitie a limfomului non-Hodgkin.

Pentru toti pacientii, un numar de celule CD4 sub 200 celule/mm3 a crescut semnificativ riscul de aparitie a tuturor afectiunilor definitorii SIDA, cu exceptia limfomului non-Hodgkin si a toxoplasmozei (p<0,01). Fiecare crestere cu un log10 a incarcaturii virale actuala a fost asociata cu o crestere cu 50% a riscului de aparitie a limfomului non-Hodgkin (p=0,03).

Investigatorii de asemenea au descoperit ca fiecare crestere cu 1 log10 a incarcaturii virale actuala a crescut riscul de a dezvolta o afectiune definitorie SIDA virala (p<0,001). Varsta inaintata a fost asociata cu un risc crescut de aparitie a infectiilor fungice cum este pneumonia cu pneumocystis carinii (p=0,05).

In continuare investigatorii au analizat efectul pe care il are tratamentul antiretroviral asupra riscului de aparitie a SIDA.

Ei au descoperit ca posibilitatea de aparitie a unei afectiuni definitorie SIDA fungica, era semnificativ mai mica la pacientii infectati doar cu HIV si care luau terapie antiretrovirala, decat la pacientii coinfectati care luau tratament HIV (p=0,008). Prin contrast, a existat un risc mai mare de aparitie a afectiunilor legate de HIV, cum ar fi wastingul, la pacientii coinfectati care luau medicamente anti-HIV, decat la pacientii coinfectati care erau naivi de antiretrovirale (RRA = 10,26 [intre 3,63 si 28,96]; incredere 95%).

In final investigatorii au analizat relatia dintre ciroza si riscul de aparitie a afectiunilor definitorii SIDA. Acest lucru a aratat ca pacientii coinfectati care au progresat catre ciroza erau semnificativ mai predispusi in a dezvolta afectiuni fungice (p=0,003), infectii bacteriene (p=0,009), toxoplasmoza (p=0,01) si afectiuni legate de HIV (p=0,01), in comparatie cu pacientii coinfectati care nu aveau acest grad de deteriorare a ficatului sau cu pacientii infectati doar cu HIV.

”Din cunostintele noastre, acesta este primul studiu care investigheaza daca riscul asociat cu hepatita C poate fi diferit in functie de evenimentele definitorii SIDA specifice si daca este intensificat la pacientii cu ciroza hepatica”, au relatat investigatorii. Ei au adaugat: „rezultatele noastre au implicatii importante deoarece coinfectia cu hepatita C este frecventa in randul indivizilor infectati cu HIV”.

Investigatorii sugerea ca descoperirile studiului lor ar trebui luate in considerare de doctorii care trateaza pacientii coinfectati, „mai ales atunci cand decid momentul in care sa inceapa terapia antiretrovirala”.

Aceasta recomandare este sprijinita si de redactorul editorialului acompaniator, care sugereaza ca studiul „scoate in evidenta si intareste necesitatea pentru urmarirea atenta a pacientilor coinfectati cu HIV si hepatita C, inclusiv metode de prevenire (screeningul, profilaxia si vaccinarea afectiunilor care pot fi prevenite), gestionarea eficienta a comorbiditatilor... si terapii timpurii si eficiente impotriva HIV si a virusului hepatitei C”.

Reference

Monteforte A d’A et al. Risk of developing specific AIDS-defining illnesses in patients coinfected with HIV and hepatitis C virus with and without liver cirrhosis. Clin Infect Dis 49: 612-622, 2009.

Piroth L et al. Coinfection with hepatitis C virus and HIV: more than double trouble. Clin Infect Dis 49: 623-625, 2009.